Adio

Aprinzi mereu ca flacăra
Pe pieptul meu durere,
Când laşi o baltă-n urma ta
De stele.

Renaşti în lacrimi dulci mereu
Un rod de frumuseţe,
Când văd plutind în ochiul tău
Tristeţe.

Ţii aurul în scrin pierdut
Amorului fierbinte,
Aud vorbindu-ţi gura mut –
Mă minte.

Îneci cu valuri de dureri
A vieţii mele maluri,
Când mă îneacă ca şi ieri
Doar valuri.

Ai strâns la piept cu dor nebun
A inimii speranţă,
Când ai aflat a ei acum
Balanţă.

Şi-ai spulberat-o într-un loc
Ce nu pot a invi-o,
Căci spun din coardele-mi cu foc:
Adio!

Dar tu rămâi cu farmec plin
Cu restul vieţii tale,
Căci înflorind mi-ai scos cu chin
Petale...

Şi ca poetul din trecut
Te scriu pe orice filă,
Căci tu eşti visul meu pierdut –
Copilă.

Dar eu te ştiu pe sânul meu
Ca frumuseţe rară;
Căci tu din cale eşti mereu
Afară.