Suspectul

De zile-ncoace aud pe cineva,
În somnul meu, afară sau la joacă...
Or în tramvai, chiar oamenii de pleacă -
Dar tot aud un glas plăpând, ceva...

Aud un glas, când merg la şcoală
Şi nu ştiu cum, e parcă vântul cald.
Eu m-am gândit că-s frunzele ce cad,
Dar ele-s moarte de atâta toamnă.

Vreau să mănânc, dar tot aud un glas.
Iar nici la duş nu pot să fiu distins,
Oriunde sunt aud un glas mai stins
Ca un ecou adânc, încet, retras...

Vreau să mă culc, dar tot aud ceva
Mi-s ochii vineţi de la insomnie,
Din întuneric... Nu e o stafie,
Nu cred, dar mă tot cheamă cineva.

Şi de îţi spun, că tot aud un glas
Aud, iar de-l urmez, mereu se pierde!
`L-aud în apă, în culoarea verde,
În buzunarul stâng, în orice pas...

Ieri, lângă parc pe nume mă striga
Un vechi amic. Eu însă, n-am răspuns...
Parc-aş fi vrut, dar îmi era de-ajuns,
Căci de un timp – mă cheamă Cineva.