În haina neagr-a morţii
Şi pleci cu dulci emoţii,
Cu paşi repezi, grăbită.
Te-ai cununat cu floare
A patului de veci,
A tale braţe-s reci,
Dar inima un soare!
În urma ta plâng frunze
Ce cad pe al meu gând.
Tu te-ai făcut pământ
Din care se nasc muze.
Pe boltă trece luna
Învăluind văpaie,
De stele cade-o ploaie,
Dar caut numai una!
Se-aprinde-n visu-mi noaptea
Cu chinuri şi eres
Când mă gândesc ades –
Ce e viaţa, moartea?
Tu te-ai ascuns în umbră,
Penumbra vieţii mele
În care umblă stele
Pe bolta pururi sumbră.
Din pacate, moartea nu iarta pe nimeni...
RăspundețiȘtergere