Plopul

Se scutură plopii în zefirul
primăverii,
sufletul tău tace în depărtarea nopţii lui Decembrie...
Încerc să acopăr inima cu flori,
dar cerul se uită
şi ştie...
Cine sunt eu? – sunt un plop tăcut,
Scuturându-se zgomotos în vântul de odinioară.
Numele tău a rămas tipărit printre stele,
nopţile sunt întunecate fără tine.
Dar unde eşti? Cine eşti tu?
Eu sunt un plop. Mă scutur de suferinţă
înspre trecut.