Apus

Foşnesc secundele
ducând soarele în zare.
Apusul mă sperie, mă face
să tremur;
lumina lui e înfiorătoare –
vibrează cadenţat pregătit să renască
a doua zi.
Dar ziua care urmează e trecută în totală uitare,
iar eu tremur din nou.
Nu-i nimeni altcineva în afară de tine
să mă audă.