Marasm de toamnă

Afară-i frig, eu mă întind pe gânduri
Citind din cartea negrei amintiri;

Aştept un semn, aştept să mă inspiri
Rănit de dor, culcat pe-un pat de scânduri.

Cu ochii tăi ce izvorăsc zâmbiri

Şi vocea ta ce freamătă în cânturi,
Cu steaua ta din suflet pe pământuri
Mă-nalţi în vis, marasmul mi-l răsfiri!

Dar al meu suflet plin de chinuiri
L-am aruncat cândva, într-un ocean, departe...
Mă uit pe geam şi plouă cu-amintiri,

Dar tu din balul noptii înstelate
Nu curgi ca valul rece de gândiri.
Şi plouă iar, cu lacrimi în cascade...